PR-ul asta…

afishDoar ce-am sosit de la o conferinta organizata de Prime, asociatie studenteasca cu sediul in facultate, pe tema „Adevarul gol-golut despre PR”.  Dupa 3 zile de vegetat in casa, am zis hai sa vedem de quoi s-agit-il.  S-a vrut a fi..si a si fost ce-i drept, un dialog intre auditoriul alcatuit preponderent din studenti la comunicare si invitati, un consultant PR, o doamna care avea o firma de relatii publice si un tip de  la o agentie de monitorizare a presei. A fost prima conferinta de acest gen la care am participat si pot sa spun ca mi-a placut..chiar foarte mult, mai ales pt ca s-au discutat chestii care ma interesau, legate de etica pr-istilor si  a jurnalistilor, unii dintre ei incalcand in mod flagrant normele, principiile inebranlabile pe care se presupune ca ar trebui sa le aiba. Mai mult decat atat,  s-a discutat despre publicitatea care imbraca uneori haina stirilor, despre minciunile care mai ales in PR, au picioare  foarte scurte (exemplul vaporului cu petrol care de fapt nu s-a scufundat desi realitatea pestilor decedati era de necontestat), despre studentii care termina facultatea si sunt deseori pusi in situatia de a transgresa regulile etice invatate in scoala pentru a putea ajunge in cercurile mai inalte, la nivel decizional, unde relatiile publice sunt cu adevarat un instrument al managementului. S-a constatat desigur ca o baza a carierei construita in felul acesta este precum casa din paie a purcelusului din basme, si anume efemera, ducand in final la un esec total si  la pierderea credibilitatii . Deci, chiar daca vom avea de infruntat frustrarile cauzate de o nereusita sau mai multe de-a lungul carierei noastre, sa nu uitam niciodata ca „esecul ajuta adeseori succesului sa se nasca” si sa evitam, pe cat se poate, a face compromisuri.

aspirin-dino-13

Reclama se referă la „răceala” cu cele mai tragice repercusiuni din istorie. Ideea ce se ascunde în spatele mesajului este că o simplă răceală, ale cărei simptome sunt ignorate în cea mai mare parte, poate deveni extrem de neplăcută, cu consecinţe din cele mai grave. Astfel, apare regretul că nu au fost luate, ab initio, măsuri, materializate aici în pastila Aspirin. In consecinţă, reclama transmite un mesaj clar şi relevant – prevenţia răcelii – într-un mod care o face memorabilă şi o scoate deasupra comunicării stereotipe a categoriei. Putem sublinia că printul îşi trage seva dintr-un aspect caracteristic societăţii şi anume tendinţa de a pune povara sănătăţii pe umerii avizaţi ai doctorilor şi pe cei ai dezvoltării remediilor şi mai puţin pe metodele de prevenţie. În contextul general al dezvoltării ştiinţelor, medicina cunoaşte, începând cu secolul 19 până în zilele noastre, o ascensiune fără precedent, medicul devenind un adevărat erou al epocii moderne si postmoderne. Cel puţin la începuturi, doctorul era aureolat de o cunoaştere capabilă să prelungească viaţa, el părând să deţină secretele ultime ale vieţii şi ale morţii. Au fost, desigur, şi personalităţi care au combătut această impresie, precum Voltaire, care spunea: „Medic este cel care toarnă un medicament pe care îl cunoaşte prea puţin într-un corp pe care îl cunoaşte şi mai puţin.” Oamenii, deşi mult mai mefienţi astăzi, încă au o mare încredere în această putere de vindecare a doctorilor şi tind să neglijeze proverbul „mai bine să previi decât să tratezi”.